Când doi câini se bat, care câștigă ?
2024-10-27 · Romani 7:14-25
Continuăm aprofundarea temei anului nou bisericesc #Ucenicia, cu o întrebare interesantă: Când doi câini se bat, care câștigă ?
Omul este o ființă volitivă – are capacitatea de a voi și de a acționa potrivit cu ceea ce voiește.
Una din cele mai înrădăcinate idei umaniste (chiar păgâne) idei în mintea noastră, sădită îndelung și auzită adesea, este aceea că omul are capacitatea de a voi (de a-și exercita voința) neperturbat, că voința noastră nu are nici o predispoziție, nici o înclinație, nici propensiune înspre a alege într-un fel sau altul.
Biblia și Pavel, în textul citit, ne spun că – așa cum reiese din interpretarea lui Jonathan Edwards:
• avem libertatea să alegem ce voim
• există o influență majoră, covârșitoare, asupra voinței, dată de natura noastră căzută – firea umană neregenerată.
Jonathan Edwards spunea că voința este o alegere a minții, un proces mental în care discernem, judecăm, alegem și decidem ce e bun, plăcut, de dorit și care apoi determină și comportamentul propriu.
Alegerile noastre nu sunt însă nici pe departe independente, neafectate.
• nu doar că putem să alegem conform cu dorințele noastre, ci
• trebuie să alegem conform cu dorințele noastre și alegem conform cu dorința interioară cea mai puternică (din multiplele opțiuni) – conform cu cea mai puternică înclinație a momentului.
Atunci când păcătuim – păcătuim pentru că am vrut să alegem și am ales păcatul mai mult decât am dorit voia lui Dumnezeu.
Cele patru stări ale umanității
1. Adam înainte de cădere – putea să păcătuiască | putea să nu păcătuiască
2. Omuldupă cădere – nu poate să nu păcătuiască
3. Omul născut din nou – luptă între natura
firea păcătoasă și omul nou
4. Omul înviat din moarte sau la revenirea lui Hristos – nu poate să păcătuiască
E evident deja un conflict în starea #3 – în care o luptă continuă se desfășoară între natura umană, care își cere tributul și trage greu, înclină greu balanța – și omul nou, născut prin Duhul Sfânt – în a face voia lui Dumnezeu.
În textul acesta Pavel ne vorbește despre un conflict intern, între fire și omul nou – conflict care ține toată viața.
Atunci se pune intrebarea: De ce păcătuim? Vrem să nu păcătuim? Evident, da. Și de ce păcătuim?
• Pentru că atunci când vine momentul alegerii, cedăm firii celei vechi, naturii umane care își cere dreptul
• Legăm câinele nou și îl dezlegăm pe cel carnal, ca să “aranjăm” lupta.
Aplicații practice
1.Uită-te la tine și conștientizează că firea ta – deși e a ta – este dușmanul din tine cu care vei lupta mereu. Să nu crezi că vei scăpa în viața aceasta de lupta cu firea ta.
2. Practică în mod consecvent disciplinele spirituale:
• disciplina de grup
• autodisciplina
3. Roagă-te neîncetat – pentru că singur nu vei birui, garantat!
• El este cel care dă voința și înfăptuirea!
4. Uită-te în oglindă și adu-ți aminte mereu: nu este nimic de iubit la mine și la tine de către Dumnezeu
• și totuși El ne arată har și te cheamă copil al Lui!
5. În toate acestea: bucură-te și glorifică-L pe Hristos
• pentru că doar El este vrednic să te ducă în cer.!
6.Dacă nu-L ai pe Hristos ca Domn și Mântuitor, atunci tot ce faci, din fire, este vrăjmaș cu Dumnezeu.
• azi te cheamă la pocăință!