Devotat trăirii autentice: lucrarea cuvântului
2024-01-14 · Iacov 1:19-27
Continuăm seria de mesaje "Devotat trăirii Autentice"
INTRODUCERE
E început de an. E încă început de an. Probabil fiecare dintre noi ne-am gândit la câteva obiective pentru 2024. Dacă nu am făcut-o noi în dreptul nostru, cu siguranță alții și-au făcut planuri cu noi.
Ne-am trasat anumite obiective pentru că viața noastră încă nu arată așa cum e în visul nostru. Ne-am făcut planuri pentru că vrem să ajungem mai sus. Ne-am trasat anumite obiective pentru că vrem anumite schimbări în viața noastră. Chiar și în zona spirituală vrem mai mult.
DAR CUM? Cum ajungem în acel punct? CE ZICE SCRIPTURA?
Iacov le scrie unor creștini tulburați. Greu încercați. Erau nedreptățiți. Nu le era deloc ușor. Și prin ceea le ce scrie se pare că Iacov nu îi slăbește deloc. Îi ține în tensiune.
Iar prin pasajul de azi, el le reamintește creștinilor că toate acestea, biruința în mijlocul încercărilor și rezistența
fermitatea în fața ispitelor, depind de răspunsul tău adecvat la Cuvântul lui Dumnezeu.
Lucrurile nu se vor schimba dacă nu ajungem să luăm în serios Scriptura – implicit pe Dumnezeu. Atitudinea adecvată față de Cuvânt e vitală. Manifestată concret aduce schimbare în viață – impact asupra calității vieții de credință în ansamblul ei.
DEZVOLTAREA SUBIECTULUI
Ce înseamnă a lua în serios Scriptura?
1. Acceptarea Cuvântului ca autoritate și ghid pentru viață (v.19-22)
Și în Biserica primară, ca și în zilele noastre, exista multă nedreptate socială. Una din manifestările acestei nedreptăți la care Iacov face deseori referire este oprimarea săracilor de către cei bogați. În acest context, săracii puteau fi ispitiți să răspundă cu violență verbală.
Standardul – neprihănirea lui Dumnezeu și nu cel mai bun comportament posibil având în vedere contextul.
Porunca de a primi cu blândețe, smerenie – a se înțelege supunere – Cuvântul sădit, plantat în noi nu e o chemare la convertire. Ci această poruncă ne cheamă să acceptăm învățăturile și principiile Scripturii ca fiind obligatorii, căutând să ne orânduim viața potrivit lor. Astfel, creștinii, cei născuți din nou, demonstrează această transformare pe care Cuvântul a produs-o în viața lor printr-o acceptare umilă
supusă a acestui Cuvânt – ca autoritate și ghid pentru viață.
Nu exista progres spiritual fără determinarea de a te supune Cuvântului lui Dumnezeu.
Ce înseamnă a lua în serios Scriptura?
2. Stăruința asupra mesajului Scripturii cu scopul împlinirii (v.22-25)
Expresia „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători”, pune în contrast două componente importante din viața evreilor. Auzirea Torei, citită, reprezenta un element esențial al ritualului religios, în timp ce împlinirea era un aspect mai degrabă presupus decât realizat.
Iacov este perfect conștient de abilitatea oamenilor de a asculta cuvinte fără a le permite să le influențeze viața!
Nu exista manifestarea vizibilă a unei vieți evlavioase în absența stăruinței asupra cuvântului având ca scop împlinirea acestuia.
Concluzii
Încercările și ispitele pot fi un test al credinței.
Felul în care cineva trece prin ele arată calitatea și autenticitatea credinței sale. Ca și atunci, și astăzi, suferința pe unii îi apropie, iar pe alții îi îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu.
Îndepărtarea poate fi de două feluri:
• fie nici nu mai studiem
citim Cuvântul
• fie îl citim
studiem fără a-L aplica, ceea ce Iacov numește autoînșelare.
Iacov ne amintește faptul că Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu nu încetează să aibă de-a face cu noi după ce ne-a născut din nou. Nu a terminat-o cu noi. Am fost născuți din nou prin Cuvânt. Iar acum acest Cuvânt devine o parte permanentă, inseparabilă a creștinului, o prezență care ne poruncește și ne îndrumă din interiorul nostru.