Facerea de ucenici și viața de fiecare zi
2024-04-21
Continuăm discuția despre ucenicie: Facerea de ucenici și viața de fiecare zi
Imaginează-ți că ești în mijlocul activităților tale zilnice și într-o oră va veni Domnul. Ce vei face diferit?
Aceeași întrebare i-a fost adresată unui creștin care a trăit în secolul 17 – 18 și care s-a remarcat prin dedicarea lui față de Domnul. Răspunsul lui, care a venit prompt, a fost: „NIMIC. Voi termina de tuns peluza, apoi îmi voi bea cafeaua citind ziarul. Iar apoi mă voi trezi în slavă.”
De ce trebuie să fac anumite lucruri, considerate spirituale, ca să simt că fac ceva pentru Domnul sau să simt că îl slujesc? De ce, în mentalul nostru, numim slujire doar ceea ce are de-a face cu biserica, evanghelizarea, ajutorarea?
Ce au de-a face toate astea cu facerea de ucenici?
Noi trăim în lumea lui Dumnezeu!! Ca parte a interacțiunii noastre cu lumea lui Dumnezeu noi zilnic avem: spectrul școlii, muncii, carierei, antreprenorialului, familiei, creșterii copiilor, achiziționării
construirii unei locuințe, îngrijirii sănătății, hobbyurilor
pasiunilor, vacanțelor, timpului liber etc. Cu toții interacționăm cu aceste spectre: fie că suntem creștini, fie nu.
Se schimbă după ce ne întoarcem la Domnul? Dispar toate aceste spectre? Devin nesemnificative?
După nașterea din nou noi de obicei mai adăugăm încă 2 spectre: Dumnezeu și biserica.
Lista această scoate în evidență următorul lucru: realitățile din viața noastră au diferite grade de importanță pentru noi. Apoi, această ierarhizare ne mai spune ceva, creând la nivelul subconștientului nostru, următoarea mentalitate: există chestiuni ce țin de Dumnezeu, de familie, de muncă și de biserică. Ne fracționăm, inconștient, viața. Ne împărțim viața în mod inconștient pe sertare, independente unul de celălalt sau foarte puțin conectate.
Bonhoeffer spune ca înainte ca omul să pășească pe drumul uceniciei acesta se află într-o relație directă, nemijlocită cu lumea: tată, mama, soră, propria viață, munca, familia, odihna etc. Iar Hristos vrea să schimbe asta, pentru că El este Mijlocitorul.
„De la întâlnirea cu Isus, pentru ucenici nu mai există relații nemijlocite naturale… Între fiu și tată, între soț și soție, între individ și popor, stă Hristos, Mijlocitorul… Pentru noi, nu mai există alt drum spre ceilalți, decât cel prin Hristos, prin cuvântul Său și prin ucenicia noastră.”
Prin ucenicie, Dumnezeu îl eliberează pe om de legătura directă cu lumea, așezându-l în legătură directă cu Sine. Intervine între om(ucenic) și legile rânduite de Dumnezeu în viața sa naturală: responsabilitățile naturale ale vieții.
În momentul în care noi l-am recunoscut pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Mijlocitorul, noi am afirmat că această relație nemijlocită cu realitățile naturale ale vieții încetează. EA devine o relație mijlocită prin și de Hristos.
Viața de fiecare zi e contextul în care eu să fac ucenici!
O astfel de perspectivă ne ajută să ne trăim viața așa cum a gândit-o Dumnezeu. Ne ajută să fim eficienți în lume.
„De asemenea, femeile în vârstă să aibă o purtare cuviincioasă… să-i învețe pe alții ce este bine, ca să le îndrume pe femeile tinere să-și iubească bărbații și copiii, să fie chibzuite, cu viața curată, să îngrijească de treburile casei…”
„De asemenea, sfătuiește-i pe tineri să fie chibzuiți în toate privințele și fii tu însuți un model de fapte bune!”
Ca să poți face ucenici e nevoie să îi inviți pe oameni să facă parte din viața ta. OSPITALITATE.
Dacă nu integrăm facerea de ucenici cu viața – oamenii pe care vrem să îi ucenicizăm ne vor deveni doar niște simple proiecte și niște ținte!