Rătăcit în interiorul credinței

2024-03-24 · Iacov 5:19-20

Am ajuns la finalul seriei de mesaje "Devotat trăirii Autentice"

În această dimineață privim la ultimele cuvinte ale lui Iacov adresate credincioșilor care își trăiau viața în afara granițelor Israelului. Iar aceste ultime cuvinte nu fac altceva decât să reflecte ceea ce el a făcut de-a lungul întregii epistole: o preocupare în a-i vedea pe frații săi trăind, tot mai mult, potrivit cu adevărul, în fiecare aspect al vieții.
Iacov este conștient de pericolul rătăcirii. Pericolul rătăcirii de la adevăr. Iar această rătăcire nu îi vizează pe necredincioși. Ci Iacov îi vizează pe frați – pe cei care și-au mărturisit credința în Hristos.
Dar pot ajunge creștinii în rătăcire? Nu au ei adevărul lui Dumnezeu?

Rătăcirea de la adevăr pe care o subliniază Iacov

•  Nu are de-a face cu migrarea spre o altă învățătură;
•  Nu are de-a face cu apostazia sau lepădarea de credință;
•  „adevărul” de la care se rătăcește „fratele” NU pare a se referi la doctrină sau la corectitudine doctrinară;
•  „adevărul” primește în context o nuanță practică, astfel că rătăcirea de la adevăr reprezintă o rătăcire la nivelul comportamentului

Rătăcirea de la adevăr reprezintă astfel incapacitatea de a integra învățătura și viziunea biblică cu trăirea de fiecare zi. E clar că pentru Iacov doctrina corectă nu poate fi separată de un comportament adecvat. Învățătura și viziunea Bibliei trebuie să se regăsească în trăirea mea.
Trăirea mea ar trebui să fie modelată de imperativul biblic și să decurgă din acesta.
Lucrul interesant în modul în care sunt scrise aceste ultime cuvinte e ca acestea nu par a fi adresate în mod direct celor rătăciți. Ci celor care observă rătăcirea. Prietenilor credincioși. Fraților de credință.
Cei care s-au îndepărtat de adevăr la nivel comportamental trebuie readuși pe drumul cel bun. Iacov vizează practica corecției între frați.
Pavel pledează și el pentru corecția reciprocă în comunitate. Între frați. Domnul Hristos asemenea în Matei 18.

„Nu orice credincios primește darul predicării, al învățării sau etc.. Dar fiecărui credincios i se dă porunca de a merge și a-i recupera pe frații care sunt pierduți în păcatele lor. Aceasta face parte din lucrarea lui Dumnezeu și este o slujbă la fel ca oricare alta.”

Ce se realizează prin recuperarea lor?

Descrieri paralele ale binecuvântării obținute de păcătosul care este adus înapoi:

•  Salvarea sufletului de la moarte: nu înseamnă că omul ajunge la acea credință mântuitoare. El este un credincios. Mai degrabă, Iacov folosește aici termenul pentru mântuire având in vedere mântuirea finala, eshatologica – el a fost adus în siguranță la finalul procesului pe care l-a inițiat credința lui mai devreme.
•  Expresia a acoperi păcatul se referă implicit la actul lui Dumnezeu de a ierta păcatul. Această expresie devenise una tradițională desemnând iertarea păcatelor de către Dumnezeu.